TREBUIE SĂ ȘTIU SIGUR | Anxietatea, intoleranța la incertitudine și spargerea ciclului reasigurării
Incertitudinea, fie că ne vrem sau nu să acceptăm, face parte din viață, în special acum când pare că totul se schimbă cu rapiditate, iar provocările sunt pe măsura dezvoltării noastre ca specie.
Greul existențial se simte din ce în ce mai profund vine din ce în ce mai des la pachet cu stări depresive, anxioase, probleme relaționale, de somn, de alimentație sau epuizare.
Huuuh…acum respirăm profund abdominal și expirăm și mai profund. E mult de dus aici, știu, însă dacă nu vorbim despre anumite lucruri asta nu înseamnă că ele nu mai există, la fel și cu incertitudinea. Ea este hazard, haos, schimbare, nesiguranță și cam tot ce ne este multora dintre noi greu să acceptăm ca făcând parte din viață. Oare există un lucru de care să putem fi 100% siguri?
Și oare poate fi toleranța la incertitudine skill-ul/abilitatea omului modern? Terapia cognitiv-comportamentală ne arată că antrenarea unei astfel de abilități, de a sta cu situațiile incerte și a accepta faptul că nu putem avea garanții sau certitudini 100%, dar nici control asupra multor lucruri, dezvoltând astfel treptat o toleranță mai mare la incertitudine, ne poate ajuta să gestionăm mai bine stările anxioase, devenind mai flexibili și deci adaptabili.
Uneori pot apărea gânduri obsesive legate de siguranță (având în vedere contextual politic mondial actual), sănătate, relații și nevoia de a primi constant reasigurări (adică să ni se spună că totul este sau va fi bine sau să facem anumite comportamente care să ne liniștească- precum verificarea constantă a știrilor, a pulsului, a ușii de la intrare, a telefonului etc.), însă toate acestea ne fac să aluncăm mai mult în spirala anxietății și ne întăresc nevoia arzătoare de a ști sigur, însă de cele mai multe ori niciodată nu suntem suficient de siguri.
Ce e de făcut (conform terapiilor cognitiv-comportamentale)?
· Observăm disconfortul prezent de a nu ști sigur și prezența gândurilor sau stărilor care apar.
· Atunci când apar îngrijorarea și impulsul de a căuta reasigurări, putem doar să ne întoarcem atenția pe respirație și pe cele cinci simțuri (văz, auz, miros, gust, atingere) pentru a ne ancora în momentul prezent.
· Ne antrenăm ”mintea înțeleaptă”, acea instanță sau voce care ne spune că e în regulă și firesc să nu știm totul cu certitudine și să nu putem controla orice, nimeni nu poate face asta, iar noi vom putem tolera mai ușor schimbările odată cu acceptarea acestor realități.
· Ne focusăm pe ce putem face aici și acum, pe microuniversul nostru și pe cum putem face ce este valoros pentru noi.
*Lupta cu gândurile de obicei nu funcționează și nici reasigurările constante, ele perpetuează de fapt starea de neliniște și anxietate, iar pentru mai multe informații și exemple despre cum poți tolera mai ușor incertitudinea sau cum poți antrena discursul ”minții înțelepte” (care este o metaforă pentru un dialog intern mai sănătos, o integrare a raționalului și emoționalului), îți recomand cartea Trebuie să știu sigur.
