AUTOCOMPASIUNE sau STIMĂ DE SINE | Ce să țintim la început de an?
Începutul de an poate veni cu atâtea provocări câți oameni și contexte de viață. De la reînceperea serviciului, la examene și presiunea de a face schimbările pe care nu am reușit să le facem anul trecut (fie că e vorba de relația cu propria persoană și propriul corp sau cu ceilalți). Unii dintre noi ne setăm obiective nerealiste în funcție de standardele impuse de societate sau ceilalți, iar alții dintre noi poate că reușesc să se uite mai degrabă la propriile valori și ce își doresc să implementeze nou într-un ritm lent, dar sustenabil, prin microschimbări zilnice. Acestea sunt doar două extreme ale unui continuum, între care se află de fapt nenumărate momente prezente care se acumulează în timp și se transformă în ceea ce numim trecut sau viitor.
Dar ce se întâmplă atunci când nu reușim să facem tot ce ne propunem la început de an, poate că nu ne-am odihnit suficient sau poate că avem încă tendința să dormim prea mult, poate că doar ce am trecut printr-o pierdere sau o despărțire sau un eșec la job sau într-un proiect important? Ce se întâmplă atunci când multe lucruri nu merg conform planului sau cei din jur nu ne oferă sprijinul de care avem nevoie?
Iată două posibile scenarii:
Dacă ne uităm mai degrabă la STIMA DE SINE, care apare des în discuțiile din cabinet și nu numai, ea are tendința să scadă în contextele de mai sus. Ea este modul prin care noi ajungem să ne considerăm valoroși, însă ținând cont mai degrabă de informațiile din exterior.
Ea sună cam așa: ”Sunt valoros/oasă pentru că am primit laude și recunoaștere după ultimul proiect prezentat.”, ” Sunt valoros/oasă doar când reușesc ceva.”, ”Sunt valoros/oasă pentru că ceilalți mă complimentează mereu despre modul în care arăt.”, ”Nu sunt deloc o persoană importantă, ceilalți nu mă invită în oraș.”. Astfel stima de sine are tendința să fluctueze în timp funcție de context. Atunci când avem reușite, nivelul stimei de sine este mai ridicat, și poate scădea atunci când percepem anumite lucruri ca fiind eșecuri, căci ceea ce face stima de sine este să ne spună cât de valoroși suntem în funcție de reperele din exterior: performanță, laude sau recompense, atingerea unor obiective sau idealuri.
Dacă ne uităm din perspectiva COMPASIUNII DE SINE (cunoscută și ca autocompasiune), ea este atitudinea care ne poate ajuta să ne raportăm la noi înșine cu mai multă acceptare și ca fiind valoroși indiferent de ce se întâmplă în exterior (sau interior). Ea ne învață să acceptăm situațiile și emoțiile din momentul prezent, observându-le cu atenție, știind că ele fac parte din natura umană și că mulți dintre noi ne confruntăm de-a lungul vieții cu astfel de experiențe sau emoții, urmând să ne oferim cu bunătate ce avem nevoie.
Ea poate suna astfel: ”Ceea ce simt acum e dezamăgire, nu am reușit să duc la bun sfârșit ce mi-am propus, însă e în regulă, noi toți greșim uneori, asta nu înseamnă că sunt o persoană mai puțin valoroasă sau demnă de a fi recunoscută, e doar un moment în timp.” Autocompasiunea ne învață cum să ne raportăm la noi atunci când experimentăm un eșec, un feeback negativ, o despărțire dureroasă și mai ales atunci când apare vocea criticului interior care are tendința să ne judece atunci când nu reușim să fim ”suficienți de buni” sau ”perfecți”. Tot ea, alături de latura ei feroce, ne învață să punem limite sau să nu acceptăm ceea ce nu merităm sau nu ne face bine, tocmai pentru că ne raportăm cu bunătate față de propria persoană, la fel cum am face-o cu o persoană pe care o iubim.
Așadar, te invit ca la început de an să-ți dai voie să fii mai ancorat în momentul prezent și poate mai centrat pe acele obiective care reies din propriile valori. Iar când apar și eșecuri sau feedback-ul primit din exterior nu este cel așteptat sau când vocea critică își face apariția, să-ți dai voie să exersezi autocompasiunea, știind că stima de sine va avea tendința să fluctueze mereu în funcție de reușite/eșecuri, însă valoarea noastră este mereu acolo, iar modul în care ne raportăm la ceea ce ni se întâmplă sau la propria persoană este ceea ce face diferența. Aceasta poate fi o microschimbare pe care să începi să o implementezi de azi, știind că schimbarea este singura constantă a vieții, iar noi putem decide zilnic către ce să ne îndreptăm atenția.
Tu pe ce alegi să pui focusul?
Iar dacă vrei să afli mai multe despre AUTOCOMPASIUNE, te invit să explorezi cele două cărți scrise de Kristin Neff, profesor și cercetător în domeniul psihologiei în US, care ne învață în detaliu cum să antrenăm compasiunea de sine și care sunt beneficiile ei: Self-compassion: the proven power of being kind to yourself și Compasiunea de sine feroce (o carte destinată mai degrabă femeilor).
